Curricula adaptata si programe comune

     
            In contextul unei societati extrem de dinamice, invatamantul superior din Romania este inca bazat preponderent pe activitati de predare in care volumul informatiilor pe care un student trebuie sa le memoreze este foarte mare, desi acestea nu sunt intodeauna relevante pentru dezvoltarea lui profesionala.
            Din cauza lipsei de  conectivitate intre mediul academic si viitorii angajatori, informatiile predate in cadrul cursurilor nu au intotdeauna o acoperire in viata reala, de multe ori fiind depasite de practica. Astfel teoria devine inutila.
            Intr-o definitie mai generala, un sistem de invatamant superior are rolul de a forma persoane, preponderant tineri, care ulterior sa contribuie la dezvoltarea societatii.
            In Romania, sistemul de invatamant este unul bazat pe reproducerea de informatii.  Studentii le primesc prin diferite metode pedagogice  care sunt mai mult sau mai putin eficiente. Apoi sunt nevoiti sa le reproduca in timpul evaluarilor.

Intrebare : unde este dezvoltarea ???

            Realitatile arata ca daca este, nu prea exista, daca exista este minima sau deficitara sau cine stie, poate nu o vedem noi!
            Daca atunci cand informatiile pe care studentii trebuie sa le invete si apoi sa le reproduca nu sunt actuale sau relevante,  atunci suntem in fata unei situatii in care activitatea universitara isi pierde rolul principal, rezumandu-se doar la a elibera diplome, care nu sunt bazate pe competente si abilitati.
            Aceasta situatie este prezenta in multe dintre programele de studiu pe care studentii le absolvesc an de an.
            S-a ajuns pana la consideratia (care nu este departe de adevar)  ca a urma cursurile unei universitati ne ajuta doar din perspectiva diplomei; un student va avea mai mult de castigat daca se angajeaza si capata experienta in domeniu, pentru asta insa trebuie sa aiba o diploma.
           
            Daca in general conectivitatea este considerata ca o solutie, curricula universitara este un mecanism care ar putea imbunatati considerabil problema profesionalizarii,  dar si a atitudinii studentilor fata de programele de studiu, pe care nu le considera relevante. Rezulta de aici o neimplicare si nepasare fata de activitatile desfasurate  pornind de la premiza: daca nu ma ajuta la nimic, de ce sa ma complic.

         Fara a generaliza, exista unele materii in diferite universitati din tara in care materialul prezentat nu este in conformitate cu practicile actuale, acestea fiind preluate din carti vechi cu informatii depasite de cateva decenii.
            Daca dorim cu adevarat sa formam profesionisti, informatiile diseminate ar trebui sa fie preluate din practicile curente si chiar sa le depasesca pe acestea.
            Adaptarea curriculei universitare este realizabila prin consultarea firmelor si institutiilor locale sau regionale in legatura cu problemele ce ar trebui abordate in  cadrul salilor de curs si laboratoarelor.
            Prin asta activitatea practica si-ar avea radacinile in realitate, iar studentii ar putea studia si solutiona probleme cu care s-ar putea intalni imediat dupa absolvire.
           Toate aceste lucruri sunt constientizate in mare parte de conducerile universitatilor, insa rezolvarea problemei curriculei ar insemna in acelasi timp si inlocuirea unor profesori care au probleme de a se adapta noii situatii.
              
            Invatamantul trebuie sa fie preocuparea fiecarei persoane, organizatii, institutii, iar cooperarea pentru o educatie mai buna trebuie sa treaca peste orice diferente.
           In aceeasi ordine de ideei, pentru ca o persoana sa se specializeze realmente intr-un domeniu, ea trebuie sa-l analizeze din interior si nu ca un observator extern, pentru a intelege cu adevarat problemele si a identifica totodata solutiile gresite.
            Programele comune sunt exemplul perfect in care membrii din medii diferite actioneaza impreuna pentru a forma specilisti si dezvolta caractere.
            Studentul este in centrul atentiei, pentru unul, ceea mai importanta resursa, iar pentru celalalt,  scopul in sine.
Programele de studiu comune in parteneriat cu firme de top din diferite domenii este o practica destul de raspandita in tarile dezvoltate. Acestea aduc un echilibru intre partea teoretica si cea practica; insa probleme apar atunci cand universitatea colaboreaza si formeaza persoane numai pentru anumite firme.
            In tara noastra numarul programelor de studiu in parteneriat cu entitati externe mediului academic este foarte redus, acestea fiind intalnite doar in  cadrul programelor de master.
            In cadrul programelor de licenta interesul nu este acelasi datorita masei mari de studenti cu  diferite grade de pregatire.
            Programele comune de formare pot aduce o contributie importanta catre un invatamant superior mai practic, bazat pe abilitati.
 
            
            Suntem constienti de faptul ca ceea ce propune acest program reprezinta o reforma profunda a sistemului educational superior din tara noastra, cu toate acestea este un pas necesar si trebuie sa incepem de undeva.